Programează-te online!

Diagnostic funcțional cardiologic

• Electrocardiografie (ECG)

  Electrocardiograma este o investigație recomandată pentru a monitoriza inima. Fiecare bătaie a inimii se produce ca urmare a unui impuls electric generat de celule specializate de la nivelul inimii. Electrocardiograma – denumită și ECG sau EKG – înregistrează aceste semnale electrice pe măsură ce acestea traversează inima. Medicul va studia electrocardiograma pentru a identifica ritmul și modelul de apariție a bătăilor inimii pentru a diagnostica diverse boli de inimă.

  O electrocardiogramă poate să arate:

  • dovezi ale măririi de volum a inimii
  • semne ale unui flux sanguin insuficient la nivelul inimii (boala coronariană)
  • semne ale unor leziuni noi sau vechi ale inimii (infarct de miocard)
  • probleme ale ritmului cardiac (aritmii)
  • modificări ale activității electrice, determinate de un dezechilibru electrolitic
  • semne de inflamație a sacului ce înconjoară inima (pericardita)

  Electrocardiograma este un test nedureros, non invaziv și sigur. Nu este nevoie de o pregătire speciala. Totuși, evitați să beți apa rece sau să practicați o activitate fizică imediat înainte de procedură.

• Electrocardiografie cu efort fizic dozat (CEM)

   

  

• Ecocardiografie (Doppler tisular, Doppler color)

  Ecografia cardiacă (ecocardiografia) este o metodă de explorare a inimii cu ajutorul ultrasunetelor, prin care se vizualizează pe un ecran secţiuni din inimă, în aceste secţiuni putându-se măsura dimensiunile celor 4 cavităţi cardiace (atriul stâng, ventriculul stîng, atriul drept şi ventriculul drept), precum şi ale vaselor mari care vin la inimă (vena cava inferioară) şi care pleacă din inima (artera aortă).

  Doppler adăugată ecografiei permite măsurarea vitezei sângelui în orice punct al inimii, permiţând depistarea insuficienţelor sau stenozelor valvulare. Nu în ultimul rând, ecografia mai permite şi aprecierea pericardului (membrana care înveleşte inima).

  Astăzi se consideră că o ecocardiografie aduce mult mai multă informaţie decât o consultaţie obişnuită şi practic nu se mai poate imagina cardiologia fara ecocardiografie. Deoarece prin ecocardiografie multe boli pot fi recunoscute cu mult înainte de a se manifesta prin vreun simptom, metoda poate ajuta la diagnosticul precoce al bolilor de inimă. De aceea, ecocardiografia este recomandată oricărui pacient cardiac sau oricărui pacient care are unul sau mai multe simtome cardiace, pentru stabilirea cauzei durerii cardiace, a tulburărilor de ritm (palpitaţii), a fenomenelor de insuficienţă cardiacă sau pentru stabilirea anomaliilor cardiace congenitale atât la copii, cât şi la adulţi. Pacientul căruia i se efectuează investigaţia nu necesită nici o pregătire prealabilă pentru efectuarea acestei proceduri.

  Ecocardiografia permite:

  • precizarea diagnosticului de certitudine atunci când datele clinice nu sunt suficiente în acest sens;
  • excluderea altor afecţiuni cu tablou clinic asemănător;
  • identificarea cauzelor afecţiunii diagnosticate;
  • evaluarea severităţii afectării cardiace;
  • aprecieri asupra consecinţelor hemodinamice ale valvulopatiilor;
  • stabilirea momentului optim de intervenţie chirurgicală;
  • stabilirea tipului de intervenţie (protezare sau plastie valvulară);
  • selecţia terapiei medicamentoase şi urmărirea efectelor acesteia pe termen scurt şi lung în boli cronice (insuficienţa cardiacă, hipertensiunea arterială sistemică, hipertensiunea pulmonară, cardiomiopatia hipetrofică etc.);
  • stabilirea prognosticului şi stratificarea riscului.

  Ecografia Doppler oferă:

  • elemente preţioase de diagnostic în cazul cardiomiopatiilor facilitând procesul diagnosticului diferenţial;
  • foarte bună utilitate în evaluarea funcţiei diastolice şi estimarea presiunii de umplere a ventriculului stâng,parametri cu implicaţii diagnostice, terapeutice şi prognostice semnificative.

  În Centrul Medical  CardioPrima, aceste investigaţii se realizează cu ajutorul unui sistem performant care oferă o calitate a imaginii sensibil crescută faţă de alte aparate similare. Imaginile din timpul examinării sau o parte din acestea pot fi stocate pe CD-R, DVD-R sau pe alte suporturi. Permite, de asemenea, crearea rapoartelor despre pacient şi examinare, care conţin măsurători, imagini şi analize care au fost efectuate pe parcursul examinării.

  

   

• Titrare CPAP/BiPAP

• Monitorizare ambulatorie ECG (Holter ECG 7 și 12 derivații)

  Monitorizarea ambulatorie a ritmului cardiac - ECG (Holter - ECG) - permite inregistrarea ritmului cardiac 24sau 48 de ore oferindu-i medicului informatii despre functionarea inimii pacientului, pe tot parcursul unei zile (zile, saptamana) normale de munca. Astfel sint surprinse atit momentele mai linistite cit si momentele mai stresante ale pacientilor. Aceasta inregistrare se face prin intermediul unor electrozi montati pe corpul pacientului , electrozi ce sint conectati la un recorder prins la curea. 

  Pacientul trebuie sa se prezinte in clinica pentru montarea holterului si sa revina a doua zi pentru demontarea si interpretarea informatiilor de catre medicul cardiolog.

  Este recomandata pentru:

  1. diagnosticarea si evaluarea severitatii aritmiilor cardiace si a tulburarilor de conducere. Aritmiile si tulburarile de conducere pot fi permanente si atunci vor fi evidentiate cu ajutorul unei electrocardiograme obisnuite. Cand aceste tulburari sunt intermitente, ele nu sunt surprinse in timpul unei electrocardiograme, dar monitorizarea Holter le poate evidentia. 
  2.  in cazul simptomele de palpitatii si pierderi de cunostinta (sincopele) sau ameţeli fără o cauză clară
  3.  in absenta simptomelor, in anumite boli cu risc crescut de aritmii sau pentru evaluarea eficientei tratamentului antiaritmic. 
  4. diagnosticarea ischemiei silentioase - ischemie care produce modificari electrocardiografice, dar nu este insotita de durere. 

  Acest examen este indicat pentru supravegherea ritmului batailor inimii la persoanele care poarta un stimulator cardiac sau care urmeaza un tratament, indeosebi impotriva aritmiei cardiace (neregularitatea ritmului cardiac) sau impotriva anginei pectorale.

  
  ​Exista multe motive pentru care medicul poate solicita acest test :

  1. pentru a ajuta la detectarea batailor neregulate ale inimii (aritmii cardiace)
  2. pentru a ajuta la evaluarea durerii toracice
  3. pentru a ajuta la verificarea activitatii inimii dupa un atac de cord
  4. pentru a ajuta la verificarea activitatii inimii dupa ce a fost introdus un stimulator cardiac
  5. pentru a ajuta la verificarea efectului folosirii unor anumite medicamente
  6. pentru a ajuta la descoperirea cauzelor anumitor simptome, cum ar fi dificultati de respiratie, ameteli, stare de confuzie sau lesin

  Rezultatele testului Holter monitorizare ECG:

  Inregistrarea va fi analizata de un computer care va tipari un raport. Medicul dumneavoastra va analiza raportul si jurnalul dumneavoastra si va explica semnificatia rezultatelor. In functie de acest test, medicul va poate recomandate explorari sau tratamente suplimentare pe care le va discuta cu dumneavoastra.

  

• Monitorizare ambulatorie a tensiunii arteriale (Holter TA)

  Masurarea tensiunii arteriale este o examinare care trebuie realizata in conditii de repaus fizic si psihic in vederea obtinerii unui rezultat cat mai apropiat de valoarea reala a acesteia. In momentul masurarii valoarea poate fi influentata de multiplii factori psiho-emotionali unul din cele mai frecvente fiind prezenta medicului si a personalului medical care put determina cresteri involuntare ale valorilor tensionale. Pentru a exclude acest factor de eroare se realizeaza masurarea pe 24 ore tensiunii arteriale. Aceasta masurare pe o perioada indelungata prezinta si avantajele unui numar mai mare de inregistrari care pot fi supuse analizei statistice relevand date suplimentare unei simple masuratori tensionale.De asemenea prin marcarea administrarii medicatiei se poate evalua eficienta acesteia in controlul valorilor tensionale la pacientii cu hipertensiune arteriala cronica aflati sub tratament medicamentos.

  Monitorizarea tensiunii arteriale se indica pentru diagnosticarea diferitelor variatii ale valorilor tensiunii arteriale si  monitorizarea tratamentului cronic indicat in hipertensiunea arteriala.

  

• Test de înclinație (Tilt-test) în sincope

  Testul de înclinație a fost creat pentru a identifica cauzele lesinului si ametelii. Testul se mai efectueaza in cazul in care a fost demonstrat ca o afectiune cardiaca nu este responsabila pentru lesin.

  Acest test implica asezarea unui pacient pe o masa care apoi este inclinata in sus. Masa este initial in pozitie orizontala si poate fi apoi inclinata la diferite grade pana ajunge in cele din urma in pozitie verticala. Pe tot parcursul testului se monitorizeaza tensiunea sangelui, pulsul si simptomele.

  Testul cu masa inclinata este nedureors insa pacientii pot avea simptome precum: ameteala, greata, transpiratie. Aceste simptoame sunt inregistrate in timpul efectuarii testului si pot ajuta medicul sa diagnosticheze cauza unui episod de pierdere a cunostintei sau ameteala.

  Testul cu masa inclinata poate confirma diagnosticul de hipotensiune posturala, lucru foarte important deoarece exista tratamente eficiente pentru aceasta afectiune ce pot duce la eradicarea sau diminuarea simptomelor.

  

   

• Poligrafie cardiorespiratorie

  Monitorizarea cardio-respiratorie nocturna reprezinta inregistrarea unor parametri functionali cardiaci si respiratorii in timpul somnului, oamenii dormind, de obicei, noaptea. Este o combinatie intre poligrafia ventilatorie (inregistrarea parametrilor respiratori pe parcursul noptii), Holter EKG si Holter Tensiune arteriala, care sunt realizate simultan, aceasta combinatie fiind si particularitatea investigatiei.

  Aceasta investigatie ofera informatii atat despre functia inimii si plamanului in timpul somnului cat si despre modul in care aceste organe se influenteaza reciproc.

  Astfel, se masoara CONCOMITENT:

  1. Fluxul nazal de aer: ne arata daca si cand se opreste respiratia, precum si gradul acestei modificari (apnee = respiratia se opreste complet, sau hipopnee = intensitatea respiratiei este scazuta)
  2. Zgomotele produse in timpul respiratiei: ne arata daca si cum sforaie persoana (numarul de episoade, frecventa, intesitatea si durata zgomotelor).
  3. Efortul toracic si abdominal: ne arata daca oprirea respiratiei se datoreaza unui mecanism obstructiv sau central.
  4. Pulsoximetria (Saturatia in oxigen a oxihemoglobinei): ne arata, indirect, presiunea partiala a oxigenului in sangele arterial.
  5. Frecventa cardiaca: ne arata daca afectarea functiei respiratorii are consecinte cardiace;
  6. EKG (o derivatie): ne arata modificarile functiei electrice a inimii pe parcursul somnului si corelatia cu functia respiratorie.
  7. Timpul de tranzit al pulsului (PTT): ne ajuta sa calculam, indirect, tensiunea arteriala pe tot parcursul noptii.
  8. Pozitia corpului: ne arata daca anumite modificari cardio-respiratorii apar in special in anumite pozitii.
  9. Miscarile corpului, lumina inconjuratoare: ne ajuta sa identificam artefactele legate de miscarea corpului si, indirect, sa evaluam perioada de somn.

  
  

• Spirografie

  Spirografia este o investigaţie prin care este măsurată capacitatea de respiraţie a plămânilor. Analiza se efectuează pentru a cunoaşte cantitatea de aer pe care o persoană o inspiră şi expiră la intervale anumite de timp, dar şi volumul maxim de aer pe care-l poate conţine plămânii.
  Procedura este utilizată pentru a depista afecţiunile cronice ale bronhiilor, plămânilor, pentru a diagnostica şi evalua corect gravitatea lor şi pentru a le urmări evoluţia.

  Poate fi utilizată în caz de:

  • Pneumonii;
  • Bronşite;
  • Astm;
  • Boli obstructive şi restrictive ale plămânilor;
  • Deformări ale cutiei toracice;
  • Deformări ale coloanei vertebrale (scolioza);
  • Înaintea şi după efectuarea unei operaţii la plămâni sau torace

  
  Testul este simplu de efectuat, iar o şedinţă de spirografie nu vă răpeşte mai mult de 10-15 minute. Investigaţia are loc astfel: pacientul se aşază pe un scaun şi, după ce medicul îi prinde nasul cu un clips nazal, îl pune să respire doar pe gură printr-un tub flexibil conectat la spirometru. Pacientul va respira, întâi de toate, obişnuit, aşa cum face de obicei, după care va inspira şi va expira până la ultima suflare, mai lent, mai rapid, mai profund, mai puternic, etc. Informaţiile vor fi înregistrate de către aparat şi redate grafic şi numeric pe ecranul unui computer. Se va afla, astfel, ce volum de aer se conţine în plămâni la diferite momente ale respiraţiei, dar şi volumul minim şi maxim de aer inspirat şi expirat pe secundă. Rezultatele la spirografie se obţin imediat şi, de obicei, sunt exprimate în procente faţă de valorile ideale ale funcţiei pulmonare determinate de sex, vârstă, înălţime şi greutate.

  
   

Diagnostic funcțional neurologic

• Potențiale evocate vizuale

• Video EEG monitorizare

  Electroencefalografia (EEG) și Video-EEG monitorizarea

  Electroencefalografia este un test funcțional pentru determinarea și înregistrarea activității electrice spontane a neuronilor cortexului cerebral. Acest test este obligatoriu și indispensabil în algoritmul de diagnostic al epilepsiei.

  Epilepsia este o boală cronică cerebrală cu foarte variate etiologii și se caracterizează prin prezența unor crize epileptice recurente motorii, senzitivo-senzoriale, comportamentale, vegetative, emoționale sau tulburări psihice, care implică o depolarizare paroxistică excesivă și hipersincronă a neuronilor din substanța cenușie cu propagarea descărcărilor neuronale în țesutul nervos.

  Varietatea și polimorfismul fenomenelor paroxistice clinice ale acestei maladii (sunt cunoscute în prezent peste 40 tipuri de crize epileptice) creează dificultăți majore în stabilirea diagnosticului.

  Criza epileptică reprezintă un defect tranzitoriu, care implică o descărcare paroxistică hipersincronă excesivă a neuronilor din substanța cenușie.

  Scopul testului electroencefalografic este de a depista aceste rescărcări neuronale anormale, care electroencefalografic sunt reprezentate prin grafoelemente epilaptice tipice.

  Însă este demonstrat faptul că examenele electroencefalografice de rutină cu durata de 10-15 minute nu depistează modificările epileptiforme în mai mult de peste 50% din cazuri. Medicul află despre caracterul fenomenelor paoxistice din relatările martorilor și a pacientului, acestea fiind incomplete și imprecise. În aceste condiții se produc erori diagnostice și terapeutice semnificative. Actualmente, atatisticile diferitor centre epileptologice din lume raportează că de la 20% la 40% pacienți cu diagnosticul stabilit de epilepsie, suferă cu adevărat de tulburări paroxistice neepileptice.

  În aceste situații, utilizarea monitoringului Video-EEG prelungit, este alegerea optimală, care contribuie la evitarea acestor erori, favorizând stabilirea unui diagnostic concludent cu alegerea medicației de elecție.

  Monitoringul Video-EEG – reprezintă înregistrarea prelungită și sincronă a activității bioelectrice corticale cu imaginea video a pacientului. Acrest test permite analiza sincronă a activității corticale și vizualizarea fenomenelor pe care le dezvoltă pacientul, astfel facilitează stabilirea corelației clinico-electroencefalografice cu identificarea tipului de criză epileptică.

  Scenariul efectuării monitoringului se stabilește individual, în funcție de tabloul clinic. Monitorizarea video-EEG prevede înregistrarea activității bioelectrice corticale în diferite stări funcționale. Este de preferință ca aceasta să includă:

  -înregistrare în stare de veghe;

  -adormire;

  -somn;

  -trezire;

  -perioada post-trezire.

  De regulă se recomandă durata monitorizării să nu fie mai mică de 4-5 ore. La necesitate, durata investigației, poate fi prelungită până la 12-24 ore și mai mult.

  Actual, monitorizarea Video-EEG se consideră „standardul de aur” în diagnosticul pozitiv și diferențial în epilepsie și tulburări paroxistice neepileptice și contribuie decisiv:

  -la identificarea tipului semiologic de criză epileptică;

  -alegerea medicației antiepileptice de elecție;

  -stabilirea formei de epilepsie;

  -evaluarea eficacității tratamentului;

  -aprecierea evoluției și a prognosticului bolii.

  Se merită de menționat faptul că crizele epileptice nu sunt întotdeauna asociate cu pierderea cunoștinței și cu convulsii vizibile. Acestea deseori sunt discrete și greu de identificat da pacienți sau rudele lui, iar uneori șe de medici.

  La fel este important de remarcat situațiile când în lipsa crizelor epileptice, investigațiile EEG în somn, depistează prezența unor descărcări epileptice, care conduc la deficiențe cognitive și retard neuropsihic.

  Suspecte în acest sens pot fi fenomenele care urmează a fi nominalizate în indicații pentru efectuarea Video-EEG monitoringului.

   

  Indicații pentru efectuarea Video-EEG monitoringului:

  1. Crize epileptice convulsive și non-convulsive.
  2. Stări sincopale (pierderi de cunoștință de origine neidentificată).
  3. Parasomnii: bruxism, somnambulism, somnilocvia, pavor nocturn, coșmaruri în somn, enurezis nocturn.
  4. Disomnii: narcolepsia, cataplexia, hipersomnia.
  5. Traume cranio-cerebrale, accidente cerebro-vasculare și neuroinfecții suportate.
  6. Fenomene motorii paroxistice: diverse automatisme, inclusiv ambulatorii; stereotipii; atacuri distonice; hiperkinezii; ticuri.
  7. Tubulrări senzitivo-senzoriale: cefalee paroxistică sau vertij asociate cu vomă, senzație de amorțeală a anumitor regiuni ale corpului, halucinații olfactive, gustative, vizuale, auditive, dezorientare în timp și spațiu de tip „deja vu” și „jamais vu”.
  8. Reacții vegetative paroxistice pronunțate: paloarea ori roșeața tegumentelor, tahicardie, transpirație, dilatarea pupilelor, discomfort în regiunea epigastrică.
  9. Tulburări comportamentale și emoționale: agresivitate, furie, negativism, reacții afective stenice, sindrom de hiperexcitabilitate și deficit de atenție, atacuri de panică, comportament autistic.
  10. Deficiențe cognitive: retard neuropsihic, retard verbal, dificultăți de însușire și încadrare în colectiv la școlari.

  

• Electromiografie (EMG)

  Electromiografia (EMG) este o procedură care evaluează funcția nervilor și a mușchilor. Acest examen este indispensabil în stabilirea unui diagnostic exact în afecțiunile sistemului nervos periferic. 

  În ce constă examenul electromiografic (EMG)?

  Examenul electromiografic este compus din două părți. În situații speciale, medicul poate opta doar pentru una din acestea. Ambele părți ale testului sunt bine tolerate de majoritatea pacienților, deși produc un disconfort,  și nu au riscuri semnificative pentru starea de sănătate ulterioară.

  Prima parte a procedurii este studiul conducerii nervoase – electroneurografia – și presupune stimularea nervilor în diferite puncte pe traseul lor printr-o mică descărcare electrică. Medicul va aplica pe piele mici electrozi pentru înregistrare, de obicei la nivelul mâinii și piciorului, și va aplica un mic șoc electric pe piele în altă zonă a membrului la care se face înregistrarea. Senzația pe care o vei percepe poate fi sau nu dureroasă. Deoarece fiecare membru are mai mulți nervi care necesită evaluare, procedura se va repeta de 3, 4 sau mai multe ori. Pe parcurs, testul se va întrerupe de câteva ori pentru a-i permite medicului să facă calcule și măsurători.

  A doua parte a procedurii este examinarea musculară cu ac - electromiografia propriu-zisă-  și se efectuează prin introducerea unui ac foarte subțire în anumiți mușchi. Acul conține un electrod microscopic care înregistrează activitatea electrică normală sau anormală a fibrelor musculare. Acul este introdus în mușchiul relaxat și mișcat puțin pentru a înregistra activitatea musculară în repaus, apoi medicul iți va cere să încordezi mușchiul studiat pentru a evalua mușchiul în activitate. Momentul cel mai neplăcut este străpungerea pielii cu acul, mișcările acului în mușchi fiind mai putin percepute ca durere, cât mai mult ca o senzație de presiune. Acul are doar rol de înregistrare, prin intermediul sau nu se administrează șocuri electrice sau injecții intramusculare.

  Cât durează examenul EMG 

  Investigația durează de obicei între 30 și 90 de minute. Timpul necesar examinării nu poate fi determinat cu exactitate înaintea începerii procedurii.

  Ce pregătiri sunt necesare pentru examenul EMG?

  Nu există restricții alimentare înainte sau după test, poți veni și pleca cu mașina și iți poți continua activitatea normală în restul zilei. Nu aplica nici un produs pe piele în ziua examinării (loțiuni, uleiuri, creme). Se recomandă ca îmbrăcămintea să fie lejeră pentru că frecvent este necesară examinarea unor zone precum umărul, coapsa sau spatele.

  Poți lua medicamentele care iți sunt prescrise cu câteva excepții notabile. Trebuie să informezi medicul înainte de procedură dacă iei tratament anticoagulat (Warfarină, Sintrom, Trombostop, Pradaxa, Apixaban, Xarelto) deoarece în această situație examenul cu ac poate duce la sângerări în interiorul mușchilor sau dacă urmezi tratament pentru Miastenia Gravis. Dacă ai nelămuriri în privința compatibilității tratamentelor urmate cu examenul EMG, discută cu medicul curant sau medicul care va efectua electromiografia.

  Ce informații îi sunt necesare medicului care efectuează examenul EMG?

  Prezintă-i medicului trimiterea de la medicul specialist care a recomandat examenul EMG. Dacă ai mai efectuat un examen EMG anterior și rezultatele sunt disponibile, ia-le cu tine.

  Anestezia și examenul EMG

  Pe tot parcursul examinării este importantă cooperarea cât mai completă a pacientului. Disconfortul provocat în timpul examinării EMG este perceput de majoritatea pacienților ca mic și nu justifică riscurile anestezice. Din aceste motive examenul EMG se efectuează fără anestezie.

  După procedură

  După examenul EMG iți vei putea relua activitatea zilnică obișnuită. Poți conduce mașina. Orice senzații de disconfort în urma examinării ar trebui să dispară complet în 24-48 de ore.

  

• Electroencefalografie (EEG)

  ELECTROENCEFALOGRAFIA și Monitorizarea VIDEO-EEG

  Electroencefalograma (EEG) reprezintă înregistrarea în timp real a activității electrice cerebrale. Electroencefalograma standard se efectuează în stare de veghe, pacientul fiind relaxat, cu ochii închiși. Durata unui test de rutină este de 20 minute. În timpul examinării, medicul vă poate solicita să deschideți ochii, să executați anumite mișcări, să respirați profund sau se va testa reactivitatea la hiperventilație (respirație profundă, rapidă), stimulare luminoasă intermitentă etc.

  Monitorizarea Video EEG este o înregistrare prelungită a traseului EEG concomitent cu imaginea video a pacientului. Acest test prevede înregistrarea activității corticale în diferite stări funcționale: stare de veghe, adormire, somn, trezire și perioada post-trezire. Durata investigației este variabilă, însă se recomandă să nu fie mai mică de 4-5 ore. Scenariul efectuării monitorizării se va stabili pentru fiecare pacient individual, în funcție de tabloul clinic.

  Care sunt avantajele Monitorizării Video EEG față de un EEG standard?

  Statisticile arată că examenul electroencefalografic de rutină depistează modificări patologice la doar 50% dintre pacienții ce suferă de epilepsie. Totodată, 30-40% din persoanele la care s-a stabilit diagnosticul de epilepsie, suferă în realitate de afecțiuni non-epileptice.

  În această situație, Monitorizarea Video-EEG prin analiza simultană a activității cerebrale și înregistrarea video a fenomenelor pe care le dezvoltă pacientul pe parcursul investigației, permite diferențierea evenimentelor epileptice de cele non-epileptice.

  Monitorizarea Video-EEG este o procedură eficientă și valoroasă pentru diagnosticul și managementul patologiilor paroxismale la maturi, la copii, inclusiv nou-născuți.

  În ce cazuri este indicată această examinare?

  1. Epilepsia - testul Video-EEG este „standardul de aur” în diagnosticarea acestei boli și permite:

  • identificarea tipului de criză epileptică
  • stabilirea formei de epilepsie
  • alegerea corectă a tratamentului
  • evaluarea eficacității tratamentului
  • aprecierea evoluției și prognosticului bolii

  2. Stări sincopale (pierderi de conștiență de origine neidentificată)

  3. Tulburări de somn, somnambulism, vorbitul în somn

  4. Automatisme, ticuri, stereotipii, hiperkinezii,

  5. Cefalee sau vertij asociate cu vomă, senzații de amorțeală a anumitor regiuni ale corpului,

  6. Tulburări vegetative pronunțate – paloarea sau roșeața tegumentelor, tahicardie, transpirație,

  7. Tulburări de comportament și emoționale – agresivitate, furie, negativism, comportament autistic, hiperactivitate motorie,

  8. Deficiențe cognitive – retard neuropsihic, retard verbal, dificultăți de însușire și încadrare în colectiv la școlari, în cadrul diferitor afecțiuni neuropsihice.

  Care este pregătirea înainte de test?

  • Este important ca în ziua examinării părul să fie curat, fără geluri sau alte produse de coafat.
  • Puteți mânca și bea apă înainte de examinare, aceasta nu va influența aspectul traseului EEG.
  • EVITAȚI consumul de ceai, cafea și băuturi energizante cu 24 ore înainte de test.
  • Rezervați-vă timp pentru a ajunge la clinică cu 15-20 minute înainte de ora la care sunteți programat.
  • Aduceți o listă completă a medicamentelor administrate.

  Cum decurge investigația?

  • Pentru început vi se explică în detaliu cum va decurge testul și ce se cere să faceți în timpul examinării.
  • Apoi, veți îmbrăca o căciuliță specială cu 21 electrozi metalici. Pentru ca electrozii să contacteze bine cu pielea scalpului, pe fiecare electrod se aplică un gel special.
  • Electrozii se conectează printr-un cablu la o casetă specială a aparatului EEG, care va transmite datele prin intermediul unui sistem fără fir către calculator.
  • Concomitent cu înregistrarea traseului electroencefalografic se efectuează și o înregistrare video.
  • Pe parcursul monitorizării pot fi utilizate teste speciale: hiperventilare, lumini intermitente, ș.a.

  După test

  Rezultatele vor fi analizate de către medic și vor fi eliberate într-un interval de până la 3-5 zile, în funcție de durata și complexitatea investigației. Cu rezultatele investigației urmează să reveniți la medicul care v-a recomandat testul.

  Are testul careva efecte adverse?

  Monitorizarea electroencefalografică este lipsită de nocivitate, este nedureroasă și poate fi repetată de câte ori este necesar pentru precizarea diagnosticului sau pentru urmărirea evoluției bolii și eficienței tratmentului.  Procedura nu are efecte restante, pacientul poate părăsi clinica imediat după înregistrare.

  Uneori, testele de provocare aplicate (hiperventilare, lumină intermitentă) pot declanșa convulsii, însă pe parcursul întregii examinări sunteți supravegheat de personal medical special instruit să intervină în astfel de situații.

  Procedura poate fi efectuată și copiilor?

  Testul este inofensiv și poate fi efectuat copiilor chiar din primele zile de viață. Realizarea testului la copii prezintă unele dificultăți tehnice, care se datorează agitației pe care aceștia o prezintă. În acest sens, numai cooperarea insistentă și profesionistă a personalului medical cu micii pacienți și cu părinții acestora poate fi cheia succesului.

  Părinții sunt obligați să respecte cu strictețe recomandările personalului medical.

  Programarea pentru realizarea investigației se va face în raport cu orele de somn ale copilului. Este de preferință un somn de siestă. Pentru sugari, regula este de a obține somnul după ce copilul este alăptat. Pentru copii mai mari, este indicată o trezire matinală cu o activitate susținută în prima parte a zilei.

  În timpul investigației copilul trebuie să fie îmbrăcat confortabil, să fie hidratat și să nu fie înfometat. Pentru a menține copilul liniștit, puteți aduce jucăria preferată sau alte obiecte cu care copilul obișnuiește să se joace.

  De ce la CardioPrima?

  Centrul Medical CardioPrima este singura clinică care dispune de utilaj ultraperformant pentru înregistrarea Video-EEG - aparat cu 32 canale, care este fără fir, ceea ce permite pacienților să nu fie limitați în mișcări și le permite se se deplaseze în timpul monitorizării, în funcție de necesități.

  Zona rezervată efectuării examinărilor EEG este situată într-o aripă separată a clinicii și ocupă spații special amenajate pentru a asigura condiții de maxim confort și siguranță pentru pacienți în timpul examinării, precum și pentru obținerea unui rezultat calitativ al investigației.

  

• Potențiale evocate auditive

  Acesta reprezintă o metodă de studiere a activității electrice a căilor nervoase ale auzului.
  Înregistrarea potențialelor evocate este utilizată atunci când se dorește a se ști dacă o funcție senzorială este afectată (evaluarea unei pierderi auditive, de exemplu) sau când alte tehnici de examinare nu sunt destul de performante: cazul anomaliilorla debutul lor, încă foarte mici și deci dificil de detectat (mai ales în cazul sclerozei multiple); cazul bolnavilor care nu pot coopera (copil mic). În mediu, investigația durează între 30 minute și 1 oră.
  
  Scopurile înregistrării Potențialelor evocate ale creierului:
  · Determinarea nivelului de afectare a sistemului nervos
  · Determinarea extinderii procesului patologic
  · Determinarea caracterului afectării
  · Determinarea severității procesului patologic
  · Evaluarea prognosticului afecțiunii, precizarea diagnosticului, controlul eficienței tratamentului.
  
  Potențialele evocate auditive (PEA) permite determinarea nivelului și a caracterului afectării sistemului auditiv, pe toată întinderea sa, de la receptorii urechii până la scoarța cerebrală. Metoda este utilă și în investigarea pacienților cu afecțiuni otorinolaringologice (otite, otoscleroză, hipocuzie de diverse cauze). Diagnosticul precoce al afecțiunilor trunchiului cerebral (tumori, leziuni vasculare, leziuni inflamatorii/demielinizante etc) Nu este o metodă invazivă (se lipesc electrozi pe pielea capului) și nu presupune iradiere.
   

Diagnostic Ultrasonografic (USG)

• USG organelor interne

• USG glandei tiroide

• USG glandei mamare

• USG în ginecologie

• Dopplerografia vaselor

• USG țesuturi moi

Centrul de control al anticoagulării orale (CCAO)

• Serviciu de selectare și monitorizare a tratamentului anticoagulant oral

  Serviciu de selectare și monitorizare a tratamentului anticoagulant oral - acest tratament are ca scop împiedicarea formării de cheaguri de sânge la nivelul inimii sau vaselor de sânge, în condiţiile unor afecţiuni, dintre care cele mai frecvente sunt:

  - tromboză venoasă profundă;
  - tromboembolismul pulmonar;
  - fibrilaţia atrială;
  - prezenţa de proteze valvulare cardiace;
  - alte situaţii cu risc crescut de formare de cheaguri în cavităţile inimii: unele cazuri de infarct miocardic cu anevrism de ventricul stâng, insuficienţă cardiacă severă. Există şi alte situaţii particulare când medicul vă poate indica un tratament anticoagulant oral.

  

• Instruirea medicilor în domeniul dirijării tratamentului anticoagulant

• Școlarizarea pacienților în administrarea corectă a anticoagulantelor orale

Cabinet de somnologie

• Poligrafie cardiorespiratorie

• Titrare CPAP/BiPAP

Cabinet de aritmologie

• Serviciu de diagnostic și tratament al aritmiilor cardiace

  Aritmia cardiacă, numită şi disritmie, reprezintă o schimbare a ritmului regulat de bătaie a inimii. Inima bate neregulat, prea repede sau prea încet. Aritmiile netratate pot cauza slăbirea sau întinderea miocardului, favorizând apariţia insuficienţei cardiace. Din acest motiv, consultul medical este esenţial!

  Metodele de tratare a aritmiilor sunt variate, depinzând atât de gradul de severitate a bolii cât şi de tipologia acesteia. Medicul cardiolog este cel care va putea stabili cu exactitate cel mai potrivit tratament.

  

• Aprecierea necesității implantării stimulatorului cardiac

  Necesitatea implantării stimulatorului cardiac

  Pentru funcţionarea normală a inimii, în unele cazuri este nevoie de folosirea unui dispozitiv, numit stimulator cardiac. Acesta îmbunătăţeşte viaţa celui care îl poartă, dar impune şi unele precauţii. Stimulatorul cardiac, este recomandat persoanelor cu anumite afecţiuni ale inimii, precum tulburările de ritm cardiac. Astfel, aparatul este indicat celor a căror inimă bate prea lent (bradicardie), boală care poate da oboseală accentuată, ameţeli şi chiar stări de leşin. Afecţiunea apare din cauza lipsei de irigare corespunzătoare la nivel cerebral, ceea ce duce la încetinirea ritmului cardiac.

  Stimulatorul cardiac reglează impulsurile electrice necesare pentru funcţionarea corectă a inimii. Se montează numai de către medicul cardiolog, iar intervenţia se efectuează sub anestezie şi constă într-o mică incizie în partea superioară a pieptului, prin care dispozitivul este implantat sub piele. Procedura durează în jur de 45 de minute şi este bine suportată. Este posibil ca în zona inciziei să apară un disconfort, care va dispărea treptat.

   

   

   

• Serviciu de conduită a paienților cu stimulator cardiac

  Serviciu de conduită a paienților cu stimulator cardiac

  Este important ca starea de sănătate a fiecărui purtător de stimulator cardiac să fie monitorizată în permanenţă. Medicul va evalua funcţionalitatea stimulatorului cardiac, inclusiv valabilitatea bateriilor acestuia. Se impune vizita de urgenţă la medic dacă pacientul are dificultăţi de respiraţie, dacă ameţeşte, dacă are palpitaţii sau dureri în piept. Roşeaţa la locul implantului însoţită de febră la fel şi în cazul în care se produc contracţii musculare în jurul stimulatorului.

  

Pachete de sănătate

• Pachet CARDIOLOGIC

  Consultația medicului cardiolog
  Ecocardiografia
  Test de efort sau Monitorizare Holter ECG sau Monitorizare Holter TA *
  Electrocardiograma de repaus (ECG)
  TESTE DE LABORATOR

  • Analiza generală a sângelui
  • Analiza generală a urinei
  • Glucoza serică
  • Acidul uric seric
  • Creatinina serică
  • Creatinina serică
  • Alaninaminotransferaza (GTP/ALAT/ALT)
  • Aspartataminotransferaza (GOT/ASAT/AST)
  • Bilirubina totală
  • Colesterolul total
  • LDL - colesterolul
  • HDL - colesterolul
  • Trigliceridele
  • Sodiul seric (Na+)
  •  Potasiul seric (K+)
  • Clorul seric (Cl-)
  • TSH (Hormon de stimulare tiroidiană)
     

• Pachet CARDIOSPORT

  Consultația medicului cardiolog
  Electrocardiograma de repaus (ECG)
  Ecocardiografa
  Testul de efort
  TESTE DE LABORATOR

  • Analiza generală a sângelui
  • Analiza generală a urinei
  • Colesterolul total
  • LDL - colesterolul
  • HDL - colesterolul
  • Trigliceridele
  • Creatinina serică
  • Glucoza serică
  • Sodiul seric (Na+)
  • Potasiul seric (K+)
  • Magneziul seric (Mg2+)
  • Calciul seric (Ca2+)
  • Clorul seric (Cl-)
     

• Pachet CARDIOSPORT EXTINS

  Consultația medicului cardiolog
  Monitorizarea Holter ECG
  Monitorizarea Holter TA
  Electrocardiograma de repaus (ECG)
  Ecocardiografia
  Testul de efort
  TESTE DE LABORATOR

  • Analiza generală a sângelui
  • Analiza generală a urinei
  • Colesterolul total
  • LDL - colesterolul
  • HDL - colesterolul
  • Trigliceridele
  • Creatinina serică
  • Glucoza serică
  • Sodiul seric (Na+)
  • Potasiul seric (K+)
  • Magneziul seric (Mg2+)
  • Calciul seric (Ca2+)
  • Clorul seric (Cl-)
  • Creatinkinaza (CK)
     

• Pachet SFORĂIT

  Consultația medicului cardiolog-somnolog
  Poligrafia cardiorespiratorie
  Monitorizarea Holter TA sau Monitorizarea Holter ECG
  Ecocardiografia
  Electrocardiograma de repaus (ECG)
  TESTE DE LABORATOR

  • Hormon de stimulare tiroidiană (TSH)
  • Glucoza serică
  • Acidul uric seric
  • Creatinina serică
  • Colesterolul total
  • LDL - colesterolul
  • HDL - colesterolul
  • Trigliceridele
     

• Pachet MONITORIZAREA CARDIOLOGICĂ A PACIENTULUI DIABETIC

  Consultația medicului cardiolog
  Consultația medicului endocrinolog
  Ecocardiografie
  Electrocardiograma de repaus (ECG)
  Testul de efort sau Monitorizarea Holter ECG sau Monitorizarea Holter TA *
  TESTE DE LABORATOR

  • Analiza generală a sângelui
  • Analiza generală a urinei
  • Glucoza serică
  • Hemoglobina glicată (Hb A1c)
  • Bilirubina totală
  • Creatinina serică
  • Alaninaminotransferaza (GTP/ALAT/ALT)
  • Aspartataminotransferaza (GOT/ASAT/AST)
  • Colesterolul total
  • LDL - colesterolul
  • HDL - colesterolul
  • Trigliceridele
  • Sodiul seric (Na+)
  • Potasiul seric (K+)
  • Clorul seric (Cl-)

• Pachet MENOPAUZA

  Consultația medicului ginecolog-endocrinolog
  Examenul ecografic ginecologic endovaginal
  Ecografia glandelor mamare
  TESTE DE LABORATOR

  • Analiza generală a sângelui
  • Bilirubina totală
  • Alaninaminotransferaza (GTP/ALAT/ALT)
  • Aspartataminotransferaza (GOT/ASAT/AST)
  • Gucoza serică
  • Colesterolul total
  • LDL - colesterolul
  • HDL - colesterolul
  • Trigliceridele
  • Timp de protrombină Quick
  • Fibrinogen
  • Hormon de stimulare tiroidiană (TSH)
  • Prolactina
  • Estradiol
     

• Pachet Examinare Cardiologică a femeii în MENOPAUZĂ

  Consultația medicului cardiolog
  Consultația medicului ginecolog-endocrinolog
  Electrocardiograma de repaus (ECG)
  Ecocardiografia
  Examen ecografic ginecologic endovaginal
  Ecografia glandelor mamare
  TESTE DE LABORATOR

  • Analiza generală a sângelui
  • Bilirubina totală
  • Alaninaminotransferaza (GTP/ALAT/ALT)
  • Aspartataminotransferaza (GOT/ASAT/AST)
  • Gucoza serică
  • Colesterolul total
  • LDL - colesterolul
  • HDL - colesterolul
  • Trigliceridele
  • Timp de protrombină Quick
  • Fibrinogen
  • Hormon de stimulare tiroidiană (TSH)
  • Prolactina
  • Estradiol
     

• Pachet CARDIOLOGIC în afectarea GLANDEI TIROIDE

  Consultația medicului cardiolog
  Consultația medicului endocrinolog
  Electrocardiograma de repaus (ECG)
  Ecocardiografia
  Ultrasonografia glandei tiroide
  TESTE DE LABORATOR

  • Analiza generală a sângelui
  • Tiroxina liberă (FT4)
  • Hormon de stimulare tiroidiană (TSH)